Beatrice Flamini, o atletă spaniolă specializată în sporturi extreme, a petrecut 500 de zile singură într-o peșteră aflată la 70 de metri adâncime. A intrat în subteran pe 20 noiembrie 2021 și a fost monitorizată de la distanță de specialiști, fără să aibă contact cu lumea exterioară.
Când a ieșit, în aprilie 2023, Beatrice nu mai știa cu exactitate cât timp trecuse. Ea estima că experimentul durase doar 160-170 de zile. „Sunt încă blocată pe 21 noiembrie 2021. Nu știu nimic despre lume”, a declarat atleta imediat după revenirea la suprafață.
Mintea, pusă la încercare
Întunericul permanent și liniștea din peșteră i-au afectat percepția timpului și au dus la apariția unor halucinații auditive. Beatrice a povestit că, atunci când nu auzea nimic, creierul începea să creeze singur sunete.
La un moment dat, a cerut un dispozitiv cu ajutorul căruia să înregistreze ceea ce auzea, fiind convinsă că zgomotele nu erau doar produse ale imaginației sale. Situația a provocat dezbateri între cercetătorii implicați în proiect, unii dintre ei considerând că testul ar trebui oprit din cauza stresului psihologic.
Psihologul sportiv Deborah Godoy Izquierdo a susținut însă continuarea experimentului. Ea a considerat că astfel de manifestări pot apărea în condiții de izolare extremă și i-a recomandat lui Beatrice activități care să-i mențină mintea ocupată, precum cititul și rezolvarea puzzle-urilor.
Rutina din adâncuri
Pentru a-și păstra echilibrul fizic și emoțional, atleta și-a organizat zilele după un program strict. A făcut exerciții, a desenat, a tricotat pălării de lână și a citit aproximativ 60 de cărți.
Pe durata celor 500 de zile, Beatrice a consumat aproape 1.000 de litri de apă. Chiar și cu această rutină, revenirea la suprafață a venit cu efecte vizibile asupra organismului.
După ieșirea din peșteră, a avut probleme de echilibru, mișcări neregulate și dificultăți cu vederea periferică. Lumina zilei i-a fost greu de suportat, iar ochelarii de soare au devenit necesari pentru o perioadă, deoarece pupilele sale nu se adaptau imediat la intensitatea luminii.
În ciuda tuturor acestor efecte și a momentelor de teamă, Beatrice Flamini a descris experiența drept „excelentă, irepetabilă”. Experimentul a oferit cercetătorilor observații despre felul în care izolarea extremă poate influența corpul și psihicul uman.